Stătea cu capul lipit de suprafața din sticlă a ferestrei. Avea în brațe un caiet pe care desena mai mereu. De abia aștepta să se mai facă încă vreo două ore și să se întunece pentru a putea ieși la o plimbare. Desena cu mare atenție o floare. Floarea preferată a mamei ei. Fredona încet o melodie, deoarece fereastra era deschisă și nu vroia să deranjeze pe nimeni. Se gândea totuși la vecini deși nu vroia. Era stilul ei de a fi.