Încă un pas spre infinit;

Căscă ochii marii după ce soarele îi străpunse privirea cu raze puternic strălucitoare ... Lent , leneş , coborâ picioarele pe parchetul rece al camerei. Şi privi spre ceea ce era în aceea cameră.
Nu locuia de mult acolo , era un apartament normal trebuia ca dimineaţa să găsească curat având în vedere că toată noaptea a lipsit.
Se ridică în picioare şi se întinse. Era ca un corp sedat fără suflet în mişcare ; direct sub duş se aţinti.
Se desprinse cu greu de cabina duşului. Se privi în oglindă şi se strâmbă uşor ciudat.
Deja era ora 16.30 , nu-i păsa , pentru el încă era dimineaţă. Camera lui era încă răscolită , chitării peste chitării oriunde.
"Oare mai ştie cum a fost...?" întrebării stupide îi înfundau capul ;Era sigur că ziua asta va fi distrusă , aşa era şi ea pe ziua de azi. Ca un copil dat la orfelinat.
Privii cu slăbiciune , de pe balcon , intrarea în bloc şi oraşul , intrarea şi oraşul , şi tot aşa.

Îşi mai trase peste degete mânecile pulovărului roşu negru în dungi şi mai luă două înghiţituri din cafeaua ce tocmai o făcuse într-un ibric albastru , vechi . în timp ce privea acelaşi lucru de vreo două ore.

Nu era mult timp de când el stătea în acea casă , dar nu cunoştea prea multe persoane ; Şi vai ce bine era, într-un anumit fel.
Se gândea totuşi ce caută la aici? Într-un oraş minuscul , cum de nu şedea la Las Vegas sau orice alt oraş mare, mai mare decât acesta. Studii... ce dracu. Era doar Tae Young , un viciu în persoană ;

La dracu... crâşni printre dinţi auzindu-i vocea lui James de la Metallica , telefonul răsuna fără încetare. Luă telefonul în mână văzând cine suna , defapt fiind o alarmă stupidă. Dădu sonorul încet şi merse din nou pe balcon.
Trase de pantalonii scurţi puţin , căutându-şi prin buzunare pachetul de Dunhill niciodată neuitat . Aleluia , dădu într-un final de el.
Scoase o ţigare , o băgă în gură aprinzând-o, trăgând chipurile vreo trei fumuri constante şi privi soarele ce de mult apăruse pe cer .

Căscă leneş , tuşind . Avea o durere aspră de gât , cu o seară înainte avusese parte de mare distracţie de adolescent în club şi ca băiat nu se putea opri să nu danseze până la "rupere"; Fusese şi un concert ,al unei trupe locale de rock - metal. Când observi o mulţime uriaşă de tineri năvălind spre scenă , oprindu-se şi dând cu rapiditate din plete , nu te puteai abţine să nu dai şi tu , au fost în jur de patru ore de concert ...

Acum relax , totul era bine , nu tu oraşul agitat , deşi îi era tare dor de oraşul natal , aici parcă era mai liniştit şi mai plăcut.
Mai trase un fum din ţigară în timp ce îşi trăgea şi de mânecile peste degete, mai mult lăsâ ţigarea să se fumeze singură decât o fuma el ...

Plictiseală..atât de acută. O să mor.
Repeta încontinuu în gând numai acele câteva vorbe, plimbându-se agale prin camera sa. Simţea că îşi pierduse până şi nevoia de a respira, însă mişcarea repetată nu dorea să se oprească doar datorită unui gând.
Oricât ar încerca să îşi elimine acele cuvinte şi să îşi provoace mintea să găsească alte lucruri de făcut. În acea secundă, era dispusă să facă cea mai mare nebunie posibilă, numai să se elibereze de starea în care pătrunse.
-La ce etaj stau..?
Se întrebă, de data aceasta cu voce tare, neezitând, deoarece era oricum singură. O idee îi străfulgeră mintea în acele momente, însă era o idee chiar prea stupidă şi riscantă pentru a o pune în aplicare.
-Chestiile alea..sunt de filme. Dacă încerc..cred că o să mor la propriu.
Bolborosi, fiind conştiientă de rezultatul eventualelor sale fapte. Ducându-şi mâinile pe umeri încrucişate, îşi îmbrăţişă propriul corp, strângându-l într-o manieră puternică. Vroia să se oprească din a face acel lucru, depărtându-se cu paşi rapizi de fereastră.
Trântindu-se pe canapeaua proprie, corpul i se păru mult mai greu, simţind în scurt timp o greutate în plus, şi anume cea a pisoiului său.
-Ce..să fac?
Îl întrebă de parcă ar fi fost o fiinţă umană, nu animală. Dar acesta nu-i putea oferi nici un răspuns pe care fata să îl înţeleagă, numai mieunatul specific.
Zâmbind slab, lăsă ghemotocul de blană lângă ea, ridicându-se într-o manieră leneşă. În prima fază, corpul său căzu înapoi pe canapea, dur la a doua încercare reuşi să-şi păstreze echilibrul.
-Gata. IES! O să aleg o uşă la nimereală. Dacă dau de vreo persoană ce îmi va răspunde urât, asta e.
Murmură pentru sine pe un ton extrem de serios şi decis, privind spre uşa apartamentului său.
Se apropie de locul în care îşi ţinea conversele, luând o pereche în picioare într-un mod leneş. Găsind cheile în buzunarul pantalonilor, deschizând uşa. Păşind în exterior, o închise şi încuie, rezemându-se de acesta, trăgând o gură de aer puternic.
Ajungând în mijlocul coridorului, îşi roti privirea în jurul său, alegând o uşă la întâmplare, exact aşa cum plănuise. Apropiindu-se, ezită timp de câteva minute. Mai apoi îşi luă inima-n dinţi, bătând în ea.

Urgh, nu m-am gândit şi la ce anume voi spune..
Îi fixă pentru câteva clipe privirea, realizând că da, făcuse o mare prostie prin impulsul de mai devreme. Dar acum era prea târziu să dea înapoi. Şi era de-a dreptul jenant să plece fără a oferi o explicaţie mai întâi.
-Et..Etto, scuze. Am bătut mai mult din plictiseală, nu am nimic să-ţi cer sau ceva de genul. Scuze de deranj..
Murmură înghiţind în sec, adoptând o întreagă alură de căţel plouat, rugându-se a nu fi certată prea rău de tânărul din faţa sa.
Probabil.. n-a fost o idee inspirată. Bine, n-a fost deloc.
Îşi zise sieşi, lăsându-şi treptat privirea să alunece în pământ, împreunându-şi în acelaşi timp braţele la spate.

-Eh?
Murmură pe un ton complet surprins, intrând înăuntru cu o uşoară ezitare. Cu toate că încerca să-şi revină din uimire, nu îi reuşea prea bine. Era încă încordată, străduindu-se a se relaxa cât mai repede cu putinţă.
-Nici nu mă gândeam la vreun viol, dâh. Iar eu sunt Takeru Rin, încântată de cunoştiinţă.
Râse slab în timp ce îi oferi replică. Începu în scurt timp a privi atentă în jurul său, analizând cu un oarecare aer curios lucrurile din jurul său.

-Da..? Chiar te gândeai?
Întrebă pe un ton cât mai serios cu putinţă, devenind în scurt timp din ce în ce mai amuzată, mişcând încet în sens negativ din cap. Avansă până în bucătărie, trăgândd un scaun şi aşezându-se la masă.
-Hm, da, beau.
Murmură mai apoi, privind pentru câteva momente ibricul din mâna tânărului.

¤ "Da..?Chiar te gândeai?" ¤ întrebă Rin privindu-l serioasă pe tânăr
Nu. răspunse pufnindu-l râsu abundent o dată cu ea.
Turnă cafea în două ceşcuţe micuţe , având de gând să mai bea şi el una fără niciun fel de ezitare. Deşii atâta cafea îi făcea rău şi nu îl lăsa să se concentreze pe absolut nimic.

Da, ştiam eu.
Murmură pe acelaşi ton amuzat, având însă un strop de victorie, sperând să nu îl denote felul în care se comportă. Îşi aşeză mâinile împreunate pe masă, privind ceaşca din faţa sa, strâmbând slab din buze.
Ahm..nu-mi va face nimic, e puţină cofeină.
O apucă peste câteva clipe cu o mână, ridicând-o într-o manieră leneşă la gură. Îşi lipi buzele de marginea ceştei, sorbind scurt din lichidul amărui. Lăsă mai apoi obiectul pe masă, privindu-l scurt pe Tae.

Se aşeză în faţa acesteia , pe un scaun din lemn tapiţat cu piele şi o privi foarte slab încercând să nu fie insistent. Era tare drăguţă la aspect , şi probabil nici la personalitate nu se lăsa mai prejos. Adăugă un zâmbet pueril , dându-şi ochelarii jos , purta un soi de ochelari cu sticla căci nu avea nevoie , ci doar se prostea ş el şi îi plăcea să se prostească.
Şi tu câţi ani ai Rin? întrebă puştiul ,ducând ceaşca cu cafea între buze , sorbind câteva înghiţituri slabe din lichidul fierbinte amărui.

-Ahaha, şi tu..?
Întrebă privind mai atent ochelarii pe care tânărul şi-i dădu jos, realizând că erau la fel de falşi precum erau ai săi. Îi purta doar pentru că îi plăcea aspectul său cu ei..nicidecum pentru că avea probleme cu vederea.
-Ahm, am nouăsprezece ani~ Tu?
Murmură pe un ton lent, privind lichidul cafeniu din ceaşca din faţa sa, strâmbând slab din buze într-o manieră pur copilărească deoarece nu avea nici un fel de linguriţă, iar ea simţea nevoia de a se juca cu ceva.