Split Seconds

Se foi in pat, pe-o parte si pe alta, cand razele soarelui patrunsera in camera lui. Isi trase patura peste el mai bine, ba chiar isi puse perna pe cap. Nu mai putea sa doarma. Mormai cate ceva apoi se ridica in sezut, uitandu-se ca prin ceata in jurul lui.
Fir-ar! spuse el, inchizand imediat ochii cand privi pe fereastra si vazu lumina puternica ce venea de-afara. Injura printre dinti, dandu-se cu greu la marginea patului. Se ridica incet de pe pat, taraindu-si picioarele pana la fereastra, deschizand-o larg.

Cu toate că nu era o persoană care să se trezească devreme, ziua acea devenise o adevărată excepţie.
Părăsi propria cameră în căutarea unei surse de inspiraţie, sau cel puţin, ceva care să o ajute să scape de plictiseală. Bineînţeles că nu putu să nu îi scape şi pisica pe uşă când ieşi, tresărind când o văzu alergând pe coridor.
-Oh, nu. Asta nu e real.
Murmură în timp ce începu să alerge după ea, nedorind a ieşi cumva din bloc, pentru că după devenea mai imposibil de prins. În graba sa reuşi a se împiedica, aterizând pe burtă, însă în cădere, prinsese şi pisica în braţe. Norocul său însă nu ţinea prea mult cu ea, deoarece se lovise cu capul de o uşă, provocând un zgomot destul de puternic.
-ITAI!
Ţipă datorită izbirii bruşte, inspirând aer mai apoi, încercând să găsească o soluţie pentru a se ridica fără a scăpa pisoiul din mâini.

Poate o gura de aer nu i-ar fi stricat, mai ales ca in ultima vreme parca era intors pe dos. Isi propti coatele de pervaz si privi ca prin ceata in jur, inspirand adanc. Nici bine nu dura acea clipa de liniste caci si auzi acea izbitura in usa. Huh? isi intoarse imediat privirea si isi tarai cu greu picioarele catre intrarea in apartament, strambandu-se in sinea lui. Acum cine mai era? Spera sa nu fie iar o vecina mai in varsta, care probabil o enerva doar simpla lui prezenta si mai toate aruncau in usa lui cate ceva. Cand deschise obiectul de lemn, zari o tanara intinsa pe jos cu un pisoi in brate care saracul, la prima vedere pentru el, parea chinuit... defapt, mai mult fata decat pisoiul. Esti bine? spuse el in cele din urma, lasandu-se pe vine pentru a putea ajunge la nivelul ei. Lua imediat pisica intr-o mana, iar cu cealalta o ajuta pe tanara sa se ridice.

Nu-i venea să creadă că era cineva acasă. Acum se simţea şi mai stupid decât înainte, deoarece să făcuse de râs în faţa..unui străin, care se părea a-i fi vecin.
"Minunat.."
Inspiră aer profund în piept în timp ce simţi cum pisoiul îi este luat din braţe, nevenindu-i însă a zâmbi. Cel puţin, nu în acea situaţie. Cu toate că avea să râdă mai târziu pe seama întâmplării, când avea să fie singură.
-Da..presupun. Ai o uşă..rezistentă.
Murmură pe un ton relativ serios, ridicându-se ajutată de acesta în picioare. Îşi duse imediat mâna pe păr, pipăind uşor locul lovit, tresărind slab.
"Nu, nu, nu. Nu vreau niciun cucui.."
Îşi lăsă în scurt timp mâna pe lângă corp, analizându-l slab pe tânărul din faţa sa, mutându-şi mai apoi privirea spre pisoi. Aştepta să-l primească înapoi..şi eventual, nicio replică mai dură, din moment ce acesta o ajutase.

O analiza calm pe tanara, parea firava.. pe cat de firava, pe-atat de neatenta, dar simpatica. Privi pisoiul din bratele lui care incepu de-acum sa se urce in capul sau. Erm, mda.. mormai el si ii intinse imediat pisica fetei, sprijinindu-se de tocul usii. Usa e rezistenta, dar capul tau a rezistat? spuse el ceva mai amuzat, incrucisandu-si mainile la piept. Eh, oricui i se putea intampla asta... chiar si el o patise cu "micul" lui catel acum ceva timp in urma. O experienta destul de neplacuta chiar.. scutura usor din cap, ciufulindu-si imediat parul.

Se amuză slab când văzu ţinta pisoiului său, mai precis capul tânărului. Ascunse însă acel lucru la perfecţie, afişând un zâmbet slab când acesta îi dăduse pisica în braţe. O prinse bine, nedorind a-i scăpa cumva din nou, deoarece acum..putea să cadă şi pe scări în graba după el. Nu dorea să-l piardă, dar nici nu-şi dorea să-şi ajungă cumva în spital.
-Capul meu..? Hm, îmi e încă pe umeri, nu sângerez, deci e bine. Mă rog, probabil o să mă aleg cu un cucui, dar asta e din vina mea, aşa că trebuie să îndur.
Răspunse pe un ton relativ rapid, jucându-se în tot acest timp cu pernuţele lăbuţei pisoiului. Îi plăcea să facă acel lucru deoarece o relaxa, iar în acel moment clar avea nevoie de o relaxare.