Secial Gift o' Hell.

Mi-am intins mainle cat de mult am putut.
Ma doare capuuu! spun copilaros ridicandu-ma la loc si luand o gura din sucul de lamaie facut de mine. Era acru. M-am acomodat cu gustul dupa cateva secunde.Era chiar bun, acum.
Zambesc usor privind spre motanul meu care dormea linistit langa mine.

Cânta o melodie la chitară foarte lentă. Stătea lângă fereastră, având-o deschisă pentru a lăsa aerul curat să între în încăpere. Era melodia pe care trebuia să o scrie pentru acea deschidere a spectaolului de la școală. Din păcate ea nu își dăduse seama. Era îngândurată și vocea ei se auzea slab la vecini. Nu îi deranja foarte tare.

Am deshcis geamul si am zambit catre soare. Am inceput sa fresonez ceva. Nu-mi placea melodia. Jun, motanum meu negru-cenusiu, a sarit langa mine mieunand. L-am scarpinat dupa ureche, razand.

Continua să atingă corzile chitării cu multă pasiune. Era singurul mod de a compune o melodie pentru ea. Cânta fără să-și dea seama. Când termină se lumină la față și zâmbi.
-Asta e ceea ce căutam! spuse aceasta parcă mai fericită ca niciodată.

Ce cautai? intreb auzind cuvintele venind de nicaieri. Eram, totusi, curios sa aflu ce cauta. Un pix, o haina, un vers... Jun se uita la mine incruntat, stia ca de multe ori vorbeam singur. Se ridica gratios, cat de gratios putea un motan cat China, si a plecat de langa mine. Am zambit catre el stiind ca el va fi mereu cel mai bun prieten al meu.

-Melodia pe care ar trebui să o scriu, spuse aceasta fericită nedându-și seama cu cine vorbea. O doamneee Zoey vorbești singură ... spuse aceasta clătinând din cap. Kofuku, tu mă vei iubi și dacă eu înebunesc, nu? spuse aceasta râznd ușor către ghemotocul său alb de blană.

Eu vorbeam singur. spun balansandu-ma peste geam si asezandu-ma, dupa aceea, pe tocul geamului. Imi balansez picioarele privind in jur. Nu eram numai eu. Ma intorc spre motan. Jun, tu o sa stai cu mine pana o sa-ti vina ideea sa ma impingi, asa-i? spun catre el razand.

-Cred căăăă ... suntem două persoane care bănuim că vorbim singuri ... dar defapt vorbim unul cu altul, spuse aceasta chicotind ușor. Datorită urechii sale muzicale își dădu seama de unde venise acea voce. Dacă te uiți în dreapta .... vei vedea că nu vorbești singur, spuse aceasta zâmbind.

Imi intorc capul zambind larg. Si eu care credeam ca insarsit am innebuniiiit! spun razand privind spre fata. Eu sunt Kim. adaug intinzand mana spre ea. Motanul sari langa mine. Si masa de cenusa e Jun. zambesc larg.

-Eu sunt .... păi de fapt eu prefer să mi se spună Zoey ... spuse aceasta zâmbind. Încântată să vă cunosc pe amândoi. Și dacă stau să mă gândesc .... Kofuku, hai aici micuța mea pufulete albă, spuse râzând luând pisicuța de lângă picioarele ei. Ea este Kofuku, spuse aceasta zâmbind.

Jun a mienat pictisit. Eu mi-am ascuns un zambet de fata.
Scuza-l. E cam... Nesimtit. zambesc larg. Incantat sa va cunosc pe amandoi. adaug zambind si mai tare. Aaa... Nu vrei sa iesi din camera pentru o jumatate de ora? Sa ne plimbam cu masele de blana.

Aceasta privi îngândurată pisica. Aceasta era așa mică și stătea așa liniștită în brațele fetei știind că aceasta nu o va lăsa să cadă din mâinile ei.
-Ăăăă .... bine, spuse zâmbind către băiat.

Stau la doi... Nu pot sari... gadesc cu voce tare privind in jos. Sau pot? Nu, mai bune nu risc... adaug. Ma intorc cu picioarele la mine in camera si spun peste geam. In... Vreo cinci minute jos?. Scot capul pe geam si zambesc firav catre fata.

Aceasta râse scurt aprobase din cap apoi închise fereastra ducându-se lângă dulap luându-și o rochiță neagră cu alb și își prinse părul în câteva minute, nevrând să întârzie. Se uita prin cameră și își luase telefonul, cheile și portofelul. Se uita prin cameră neștiind ce mai trebuia să ia.

L-am luat pe Jun in brate si l-am pus cu grija pe pat si l-am educat sa nu bage degetele in priza, sa nu aduca acasa alte pisici. Rad de el cum deadea din cap de fiecare data, imi iau cheile, telefonul, ma incalt cu tenisii negrii si ies pe usa.

Se asigurase că fereastra e închisă să nu se trezească cu surpize, cum i se mai întâmplase în anii trecuți la vechea locuință. Deschise ușa vrând să fie sigură că nu a uitat ceva, dar uitase. Uitase să se descalțe din papuci și să-și ia sandăluțele. Se întoarse înapoi și își luă săndăluțele apoi ieși pe ușă.

M-am rezemat de un peret asteptandu-o pe fata. In minte recapitulam ce aveam la mine. Telefon, da. Chei, da. Geam inchis, da. Usa incuiataaa... Aaaaa... Parca da. Altceva? Parca nu. Jun! A da, i-am pus de mancare. Aha, i-am pus. Gata lista.

După ce se asigurase că ușa era încuiată. Plecase repede spre ieșire ca să nu o aștepte băiatul foarte mult, altfel și-ar fi făcut o impresie proastră despre ea și ura acest lucru. Mai ales că de abia ce îl cunoștea pe băiat și nu vroia asta.

M-am ridicat incet cand am vazut-o venind. Am zambit usor, aranjand hanoracul pe mine. Imi ciufulesc parul, bat din picior. Parca eram un copil mic. Lipsit de rabdare. Nu ca as fi avut vreodata... Am zambit usor privind afara, apoi iar spre fata in rochie neagra.

-Bunăăă și scuze de întârziere, spuse puțin roșie în obraji că se simțea stânjenită că întârziase. Deci ... putem să plecăm? întreabă aceasta zâmbind privindu-l pe băiat din cap până în picioare, observânt că e mai înalt ca ea.

N-are nimic. spun catre ea zambind dulce. Pai, da, cam asa cred... spun porinind incet spre iesire. O examinam cu coltul ochilui pe fata. Era mai scunda decat mine, avea un par mai lung decat am vazut vreodata la o fata din Seul... Complet diefrita pentru mine, mai pe scurt.

Mergea cu mare atenție ca să nu se facă grămadă. Nu vroia să râdă de ea .... mai ales că asta ar fi însemnat să o caracterizeze numai după asta și ea vroia mereu ca persoanele din jurul ei să o vadă așa cum e ea, nu vroia să o vadă diferită.

Mi-am dus mana dupa ceafa, gandundu-ma la ce sa spun. Nu ma pricepeam la complimente, nu stiam cum sa le "compun". Zambesc usor catre fata apoi o intreb:
Siiiiii... Ce faci? iau o mutra copilaroasa, a unui baiat de 10 ani care acum a vazut prima bicicleta.

Își întoarse privirea către băiat și zâmbise, la întrebarea acestuia. Stătu puțin pe gânduri.
-Păăi mă plimb cu tine, spun ușor amuzată. Hmmm ... câți ani ai? îl întreabă aceasta zâmbind dulce.

Nouăsprezece... murmur gânditor. Nu-mi plăcea vârsta mea. Abia am ajuns la majorat şi visam că o să fie altceva. Nimic diferit decât încă un an în plus irosit. Zâmbesc către fată uşor, privind-o în ochi.