Playing with ghosts.

Nici ea nu ştia de ce coborâse într-un asemenea loc, însă cert era că se afla acolo, şi era o beznă profundă, precum şi linişte. Nu dură însă mult liniştea, deoarece strănută puternic de la tot praful din jur.
-Ah, alergii afurisite.
Murmură strâmbând din nas, încercând a se opri din strănutat.
Nu stătea în întuneric pentru că ar fi vrut, ci mai degrabă i se terminaseră bateriile lanternei, iar ea nu se gândise la o asemenea posibilitate. Greşeală fatală, deoarece acum a rămas blocată în loc, fiindu-i teamă a se mişca, riscând a se lovi de ceva. Să ţipe era inutil, ţinând cont că şansele să fie auzită nu erau prea ridicate, şi nici nu-i plăcea să o facă. Dar strănuturile nu le putea controla, oricât de mult ar fi vrut.

Continuă să răscolească printre rafturi după o carte veche de Stephen King , având în vedere că cam toate cărţiile lui au fost publicate până în '95, sigur avea să de ade "Jocul lui Gerald" pe acolo , ceea ce îi şi trebuia. Firar avea toate cărţile lui SK numai pe aia nu.
Auzi strănuturile fetei şi privi în stânga şi dreapta , îndreptând lumina puternică a lanternei în ochii fetei şi apoi pe corp , apropiindu-se.
Cine eşti? o spuse pe un ton slab , răguşit , dar foarte foarte calm.

Orbi pentru o secundă atunci când lumina puternică o lovi, clipind mai rar. Tresări mai apoi când observă silueta unei persoane, în curând vocea acestuia oarecum răguşită atingându-i timpanele.
-Nu mă cunoşti oricum, dar sunt Rin. Şi nu sunt nicio fantomă, sunt cât se poate de vie, nu-ţi face griji.
Murmură pe un ton relativ calm, mascând amuzamentul la perfecţie. Îşi păstră în tot acest timp o mână pe faţă, nedorind a mai strănuta. Îi displăcea profund acel lucru.
"Iar eu care puteam JURA că nu mai e nimeni..Urgh, chiar nu sunt prea atentă în jurul meu."
Îşi zise sieşi, strâmbând slab din buze la acel gând. Nu înţelegea cum poate să treacă cu vederea până şi persoane din aceeaşi încăpere cu ea.

Atunci când îndreptă lumina spre fată , aceasta se reflectă şi îi străpunse privirea şi prin ochelarii lui; gestul ăsta făcându-l să lase imediat în jos lanterna , ridicând ochelarii frecându-şi ochii.
Imediat fata răspunse la întrebarea lui , începând şi el să-şi revină din durerea ochiilor şi să adauge un zâmbet prietenesc, paremi-se.
Scuze Rin , pentru asta. murmură referindu-se la lanterna şi la lumina ei. Eu sunt Tae spuse prezentându-se. Nu era un loc tocmai plăcut pentru făcut cunoştiinţă şi amiciţii.Şi mai ales că fata se părea să aibă o problemă.
Vrei să ieşim mai bine de aici? o întrebă apropiindu-se de ea auzind uşa de la intrare apoi trântindu-se , specific filmelor de groază , sau cel puţin glumelor proaste.

Traversând pentru prima dată corpul tânărului cu privirea acum revenită la normal, observă ochelarii acestuia, dându-şi seama imediat de faptul că lumina aceea se întorsese şi îl lovise până şi pe el, lucru ce îi fu confirmat de gestul tânărului.
-E în regulă.. Se pare că ai primit cam acelaşi tratament.. scuze~
Replică mutându-şi în acea secundă mâna de pe gură, în scurt timp strănutând din nou.
-Oh, corect, încântată de cunoştiinţă.
Îşi reluă replica de mai devreme, auzindu-i mai apoi întrebarea.
Cred că e evident răspunsul..
-Bineînţel-
Vocea îi fu tăiată când auzi uşa trântindu-se violent în apropierea sa, tresărind relativ puternic, ducându-şi treptat o mână în zona pieptului, strângând de propriul tricou.
E un fel de glumă..? Sper că nu s-a blocat.
Nu dorea să intre în panică înainte de a verifica, astfel că inspiră aer profund, aşteptând o reacţie din partea tânărului.

Praful ce îi înconjura nu era deloc plăcut şi se făcea că fata părea să nu îl suporte prea bine , după felul în care stănuta. Să nu te mişti. îi şoptii tinerei , fugind cu lanterna spre uşă , trăgând cu putere de ea , aceasta nedeschizându-se. "Mă-tă!" răbufni în sinea sa , dând un picior uşii mari de lemn , care tot nu se deschise. Exista o fereastră acolo , dar era destul de înaltă şi plus separe că era închisă.
Oftă , pentru o fire inteligentă ca a lui trebuia să se descurce. Se apropie de fată care nu înceta să strănute. Singurul lucru pe care îl putea face pentru ea , îşi dădu tricoul subţire de pe el şi îl dădu ei , chiar dacă mirosea a parfumul specific lui.
Încearcă să respiri cu el. Va filtra praful. murmură , rămânând cu un maieu pe el , care de asemenea era subţire. Se gândi cum să facă să ajungă la aceea fereastră.

N-aş îndrăzni oricum să mă mişc..
Păstrându-şi mâna la gură, urmări cu privirea lumina lanternei şi pe tânăr cu ea. Tresări puternic când auzi lovitura oferită de acesta uşii, dându-şi imediat seama că era încuiată.
-Nici vorbă, asta nu se poate. Cineva îşi bate joc de noi..
Murmură uşor iritată, dar mai mult speriată de gândul că trebuie să stea în locul ăla şi mai mult. Durerea din pieptul său se accentua cu fiecare minut, lucru ce îi provoca o respiraţie sacadată.
Observă tricoul pe care Tae i-l întindea, luându-l într-o manieră leneşă din mâna acestuia. Îl duse la nivelul feţei, simţind pe dată parfumul acestuia.
Hm, îmi place.

Se gândi că ar putea să se urce pe un dulap vechi şi să ajungă să deschidă acel geam măcar să strige "ajutor" că să poată ieşi , dar nu ştia sigur dacă va reuşii.
Uite , ţine lanterna. îi dădu tinerei lanterna şi merse spre dulap încercând să îl escaladeze , realizând că mai erau câţiva centimetri până la deschiderea acesteia.
Drăcie! exclamă şovăind de nervozitate căci el nu reuşea să rezolve cumva toată acea harababură.

Luă lanterna fără a scoate vreun sunet, bănuind ideea tânărului. Acum apărea însă posibilitatea ca acesta să nu reuşească, lucru ce îi fu inspirat mai mult de înălţimea lui.
-Mh, nu ajungi, nu?
Întrebă îndepărtând materialul pentru câteva secunde, pentru a putea fi înţeleasă.
Între timp începu de asemenea să gândească o posibilă scăpere, realizând în acea secundă că nici măcar nu are telefonul la ea. Dar poate îl avea Tae.

Nu vroia să spună ceva care să o deranjeze pe Rin , aşa că încercă să se păstreze calm Ah ... nu ajung... murmură blondul încercând să se mai aşeze pe o cutie , aceasta rupându-se. Nu ştia ce să mai pună , coborâ de pe acel dulap , începând să ia cărţi şi le aşeză pe suprafaţa dulapului , se sui din nou şi trase cu putere de geam acesta deschizându-se , un aer cald şi curat năpustindu-se peste cei doi.

Şi uite la ce mai folosesc cărţile. Să mai zică cineva că sunt inutile..
Gândi amuzându-se slab când văzu încăpăţânarea cu care acesta se străduia să găsească metoda de a deschide acel geam.
Fu lovită în scurt timp de un aer curat, răsuflând uşurată, apropiindu-se într-o manieră lentă de locul respectiv.
Felicitări.. dar, acum ce-ar trebui să facem? Să ţipăm? Să ştii că nu sunt bună la ţipat.
Şopti râzând, îndreptându-şi privirea spre fereastră, încercând în zadar să observe vreo umbră.