Listen me and you will be happy

Topic: Privat. Ora: 23:22 , miercuri.

Se tot foia prin bucătărie în speranţa de a mânca ceva , ceva probabil ce nu avea să mânânce până la urma urmelor. Se opri în faţa frigiderului , începând să scoată înşirând pe masă tot felul de alimente; pe care într-un final le felie , mai mult sau mai puţin din ele. Aşezându-se la masă , fericit că într-un final mânca şi el ceva.
Ridică o roşie cherry să o ducă în gură şi telefonul începu să sune zgomotos. Se agită imediat pentru că toată lumea dormea în acel cămin şi nu avea de gând să trezească pe cineva. Înghiţi rapid roşia , şi răspunse la telefon , fiind mama sa ce părea destul de îngrijorată dar stresantă.
Ieşii pe balcon începând să vorbească cu aceasta , repetând tot timpul rapid "da mamă" , "ştiu" , "promit" , "nu" , "bine...mai vorbim"... Tonul vocii lui se ridică , fără ca acesta să realizeze , şi tot vorbind cu mama sa.

Se afla în camera ei, prima de lângă bucătărie. Îi convenea că stătea așa aproape de bucătărie, fiindcă dacă avea nevoie de ceva de acolo ajungea foarte repede. În aceste clipe, Sao făcea origami. Îi plăcea să facă asta, mai ales că avea și răbdare. Făcea inimioare și păsări din ele. Obișnuia ca în fiecare seară, la 23:30, să le arunce de pe balcon. Avea acest obicei de când era mică și nu renunța atât de ușor la obiceiurile ei. Acum era 23:22, deci a mai așteptat câteva minute, luând câte un origami din fiecare formă. A ieșit din camera sa, îndreptându-se către balcon. Pe cât se apropia de balcon se auzea vocea unei persoane. Nu băgă de seamă și ieși pe balcon. A zâmbit ușor acelui băiat, salutându-l. Dar nu dorea să arunce acele chestii. S-ar fi simțit jenată să facă asta de față cu cineva.

Continuă să pălăvrăgească , neştiind cum să o fată pe maică-sa să tacă şi să îl lase să mânânce. Într-un final îi spuse-se că i se răceşte mâncarea , că făcuse supă miso şi că îi era tare foame...minciuni! Numai şi numai minciuni! El şi supa miso uite unde era veveriţa şi plăcinta! Trecu pe lângă el o fată tare drăguţă , rămăsese uşor blocat pe moment , simţind inima bolborosind ceva. Se trezi şi salută şi el apoi jenat spuse.
Da mamă şi eu te iubesc. Pa... pa. Vorbim altă dată. într-un final închise telefonul , băgând Iphone-ul în buzunar , ducându-şi o mână la tâmplă. Deja îl lua cu dureri de cap la cât vorbise maică-sa.
Se dusese la masă , încercând să halească rapid , dar urmărind-o pe fată îndeaproape.

Începu să chicotească atunci când băiatul îi spuse mamei lui că o iubeşte. Îi plăceau băieţii care recunoşteau asta şi de asemenea, o şi spuneau. Profitând de faptul că băiatul se uită în altă parte, aruncă acele origami apoi se sprijini cu coatele de balustradă. Îl privi cu coada ochiului, afişând un zâmbet pueril şi totodată inocent, specific ei.
-Ţi se răceşte mâncarea din frigider, eh? Începu să râdă, întorcându-se cu faţa la el. A trecut cu mâna prin păr, aranjându-şi-l. Avea o obsesie pentru aspectul său şi dorea să arate tot timpul bine. Atunci observă că băiatul se duse în bucătărie, continuând să mănânce. Băiatul arăta chiar bine, după părerea ei. Putea spune că e genul de băiat potrivit pentru ea.
-Poftă bună...! a spus ea, chicotind ca un copil mic.

// "Ţi se răceşte mâncarea din frigider, eh?" //
Pufni într-un râs slab atunci când fata întrebă , da ce minciună să fi băgat şi el să scape.
Eh , ce vrei să spui că tu nu ai fi spus ce te tăia capul ca să scapi de mama ta , atunci când te sâcâie? întrebă încă cu o urmă non-şalantă de amuzament.
Îi spuse-se un "mulţumesc" rapid atunci când ea îi urase "poftă bună" şi continuă să mânânce.
Cum începu-se să mânânce , aşa şi terminase. Rapid , şi de data aceasta cu stomacul plin şi bucuros; că nu se mai certa cu el. Lăsă farfuria din care luase "cina" în chiuvetă şi merse lângă fată.
Se aplecă uşor peste balustradă , ştiind ceea ce făcuse fata ,se pare că găsise "infractorul" ce de multe ori îi băga origami în casă , fără să vrea , hârtiile fiind aduse de adieriile aerului.
Şi dacă arunci origami pe balcon , aduce noroc? o întrebă pe roşcată adăugând un zâmbet copilăros.

*Eh , ce vrei să spui că tu nu ai fi spus ce te tăia capul ca să scapi de mama ta , atunci când te sâcâie?*
A început să râdă într-un mod copilăros, gândindu-se la acest lucru. Problema era că ea nu ştia cum maică-sa să o sâcâie. Niciunul dintre părinţii ei nu s-au băgat prea mult în viaţa lui. Când era mai mică, se bucura că părinţii ei nu se băgau prea mult, însă acum, crescută fiind, a început să gândească mai matur. Are nevoie de părinţi; mai ales de mamă, la această vârstă.
Îl privi, fără să-şi dea seama, cu nişte ochi dulci. Şi când se apropie de ea, se dădu puţin mai în spate. Nu ştia de ce făcea asta. Poate că aşa reuşea să se abţină din a face alte prostii. Atunci primi o întrebare, la care, se aştepta de mult. Se înroşi uşor, astupându-şi obrajii cu palmele.
-Weh.. I don't know. De mică obişnuiam să fac asta şi nu pot renunţa.

Continuă să o privească ,încercând să nu îi admire trăsăturile delicate de domnişoară , şi continuă:
Şi pe lângă asta...eşti şi o mică infractoare! Am cred că o ditamai colecţia de origami ,mulţumită ţie. murmură tânărul , zâmbind copilăreşte şi tandru.

# // "Weh.. I don't know. De mică obişnuiam să fac asta şi nu pot renunţa." // #

Deci probabil chiar aducea noroc , dar totuşi să arunci hârtii în diferite forme pe jos în fiecare seară pentru a-ţi aduce noroc sună puţin imatur , şi deloc încrezător.
Bine...oficial chestia asta chiar e ciudată. îşi încruntă din sprâncene şi scoase un pufnet amuzat. Apoi se gândi că ar fi drăguţ din partea lui să se şi prezinte totodată cu discuţia ce tocmai se pornise între cei doi.
Şi... eu sunt Tae Young-Soo. o spuse dintr-o răsuflare. Nu avea obiceiul să întindă mâna , mai ales unei fete , era puţin cam prostesc să dai mâna cu o fată. Încântat!

Băiatul o făcu o infractoare, spunând că are o ditamai colecția de origami din cauza ei. A luat această replică [,] ca o insultă şi dintr-un motiv anume şi-a tot repetat în gând că o să renunţe la acest obicei prostesc. Îşi alungă totuşi aceste gânduri când băiatul afişă un zâmbet copilăresc şi tandru. Nimeni nu îi mai zâmbise aşa de mult timp. Acesta o făcu să zâmbească în acelaşi mod: copilăresc şi tandru.

*Bine...oficial chestia asta chiar e ciudată.* Când băiatul spuse asta, fetei îi pieri zâmbetul. Ştia şi ea că e ciudat să facă asta, dar tot nu dorea să renunţe. Aşa îşi aducea aminte de copilărie; cea mai frumoasă parte din viaţa ei. A încercat totuşi să schiţeze un zâmbet, ca să nu pară prea ridicolă. Între timp băiatul se prezentă.
-Sao, încântată de asemenea, a spus ducându-şi mâna la ceafă şi zâmbind.

Atunci când fetei i pieri zâmbetul de pe chip , se simţi prost ,ca şi cum ar fi jignit-o. Dar nu fusese intenţionat aşa că îmediat sări cu scuzele:
Îmi pare rău! Nu am vrut să sune chiar aşa... murmură pierzându-şi şi el zâmbetul de pe faţă , ducându-şi la rândul său o mâna la ceafă , ciufulindu-şi părul stânjenit.
Îşi îndesă mâna cealaltă , în buzunarul drept , evitând oarecum privirea roşcatei de stânjenire.

Băiatul îşi ceru scuze. Oare chiar se citea pe faţa ei cât de tare a afectat-o acest lucru? Poate că da, dar ea nu realiza asta. Atunci s-a dus mai aproape de el, punându-şi mâna pe umărul lui şi zâmbind inocent.
-E în regulă, pe bune..! Sunt şi eu conştientă de asta aşa că nu trebuie să îţi ceri scuze. Ea observă că se simţi stânjenat şi sincer vorbind, dorea să îl facă să nu se mai simtă aşa. Această dorinţă era una arzătoare.
-Locuieşti de mult aici? Nu te-am mai văzut... spuse ea, schimbând oarecum subiectul.

Îşi reveni , uşor uşor ,treptat treptat. Şi încercă din nou să zâmbească observând că fata se simţea mult mai bine acum. Se lăsă uşor în jos şi se aşeză pe podea.
Scoase din buzunar o ţigare , o aprinse , şi trase câteva fumuri inocente din ea.
Sunt aici de vreun an cred. Dar nu prea obişnuiesc să ies stau prin casă dădu din umeri , el nefiind nici genul acela foarte sociabil. Dar tu? De când eşti aici? Că nu te-am prea observat.

Nu se aştepta ca băiatul să fumeze. Ei nu prea îi plăceau băieţii care fumau, dar acest detaliu îl făcu să pară şi mai interesant. În acel moment când se aşeză pe podea, se simţi oarecum ruşinată, fiindcă pantalonii ei de pijama erau scurţi. Ar fi trebuit să se mândrească cu aceste picioare, fiindcă erau subţiri, lungi şi frumoase. Probabil se ruşina fiindcă nu mai stătu de mult timp aşa în faţa unui băiat.
-Eu... tot cam aşa, a spus şi s-a dus în bucătărie luându-şi din congelator o îngheţată, apoi s-a întors. A, vrei şi tu? Am uitat să te întreb...

Îi admira picioarele fetei , arăta ca un fotomodel; pur şi simplu era uimitor de frumoasă la aspect , şi sigur era un model , părerea lui. Trase câteva fumuri din ţigaretă , cât să înfrunzească nicotina , doar atât, pentru el ţigăriile fiind un viciu atâta tot. Apoi când auzi de îngheţată sări ca şi ars , aruncând ţigarea , cu o faţă de căţeluş spunând:
Iubesc îngheţatata! Deci da! Un zâmbet uriaş îi inundă chipul , dintr-o dată corpul lui rahitic începând să se legene de fericire parcă.

A început să râdă discret când acesta începu să se comporte ca un copil micuţ şi drăgălaş. S-a dus în bucătărie şi a luat încă o îngheţată, apoi s-a întors lângă el, dându-i îngheţata. A muşcat din ea, savurând-o preţ de câteva clipe, apoi se simţi totalmente hipnotizată de chipul lui şi nu a mai putut scoate niciun cuvânt. A deschis gura pentru a zice ceva, dar termină prin a o închide la loc. Nu ştia ce a apucat-o. De obicei nu stătea atât de mult pentru a privi o persoană. Rămăsese cu gura întredeschisă de parcă nu l-ar mai fi văzut, doar că, acum era mai aproape şi îl putea examina mai bine.

Atunci când începea să se prostească nu aveai cum să nu chicoteşte cel puţin , acum era ca un copil mic , agitat şi plin de energie.
Era vesel , şi muşcă cu putere din prima înghiţitură , continuând apoi; dintr-o dată simţind cum creierul lui îngheaţă , se oprii brusc , scăpând cornetul jos , ducându-şi palmele la tâmple , strâmbându-se haotic.
"Grr , m-o pus naiba să mânânc aşa repede!!" replică în sinea sa, calmându-se, zâmbind slab; de data asta fiind mai normal , non-durere , non-prosteală.
Şi tu...câţi ani ai? întrebă cocoţându-se pe balustradă.

Îl privi pe băiat cât de entuziasmat era. A zâmbit şi mai larg decât mai devreme, dar apoi îi îngheţă acel zâmbet când observă cum cornetul lui căzu pe jos. Începu să chicotească, dar se opri când băiatul o întrebă câţi ani are.
-Am 18 ani, tu? Multe persoane îi spuneau că arată de 19-20 de ani, dar altele îi spuneau că arată de 16-17 ani. Se întreba oare ce are de o face mai mică sau mai mare. Ea se vedea clar de 18 ani, nici mai mulţi şi nici mai puţini.
Băiatul părea atât de inocent, iar după aspect nu i-ai da mai mult de 18 ani, însă Sao era mai mult ca sigură că are chiar peste 20 de ani.

Continuă să o privească fascinat pe fată şi asta se vedea că era destul de evident.
Eu am 21. spuse făcând un semn scurt din cap. Nu prea era atât de vorbăreţ de felul lui încât să atragă atenţia sau să fie cel ce vorbea în continuu într-o discuţie. Era un bun ascultător , şi îi plăcea să rămână la stadiul acesta.

-Mulţi înainte, a spus zâmbind. Fata observă pe chipul lui cât de fascinat era de ea şi a zâmbit. Deci nu numai ea îl plăcea, ci şi el. Mă rog, nu trebuia să se arunce atât de sigură, fiindcă aparenţele înşeală şi ar fi bine să nu-şi facă prea multe speranţe, ca după să sufere.
-Nu vrei să mergem undeva? Adică... eu m-am săturat să tot stau în casă. Am stat toată ziua înăuntru şi parcă mă sufoc.
De fapt, nu acesta era motivul pentru care dorea întradevăr să iasă. Îşi dorea asta pentru ca să stea mai mult cu el, fiindcă probabil dacă ar mai fi stat aici, i s-ar fi făcut ori lui, ori ei somn şi asta ar fi fost tot.
Şi-a terminat între timp îngheţata şi începu să-i privească buzele băiatului. În acel moment nu realiză cât de hipnotizată era şi şi-a atins buza inferioară cu unul dintre degetele sale subţiri şi lungi.

Coborâ de pe balustradă , şi se apropie de ea , spunând curt parcă dintr-o suflare:
Desigur! dădu din umeri ,chiar se gândea să o invite undeva , dar se gândea că totuşi era trecut de 00:00 şi poate tânără dorea să doarmă , sau ştie el cine ştie ce treabă avea. Ce zici de o plimbare, sau de club? întrebă bucuros. Clubul era locul lui preferat şi acum sigur era deschis , chiar dacă era miercuri şi nu prea era cine ştie ce , din câte ştia el mâine nu era zi lucrătoare aşa că probabil era plin până peste cap de tineri.

Îi conveni varianta de a merge în club. Îi plăcea acolo deşi nu era ea mare petrecăreaţă. A acceptat varianta cu clubul, începând deja să se gândească la cum să se îmbrace.
-Vino la mine când eşti gata. Stau la prima cameră de lângă bucătărie. Eu mă duc să mă schimb, a spus ea entuziasmată şi ţopăind ca un copil mic până în camera sa. Ajunsă acolo, s-a dezbrăcat de pijamale şi îşi puse un tricou alb, destul de decoltat, nişte pantaloni din piele scurţi şi pe deasupra tricoului o jachetă tot din piele, neagră. S-a încălţat cu nişte cizme lungi, negre, iar pe cap îşi puse o şapcă de aceeaşi culoare. Când realiză că uitase să se machieze, şi-a dat jos şapca şi îşi contură uşor ochii cu un creion negru şi pe lângă, cu alb, pentru a-i mări ochii. Între timp, îşi făcu puţine bucle în faţă, făcând-o să pară şi mai frumoasă decât mai devreme. A încheiat prin a-şi pune şapca pe cap şi se privi în oglindă, aşteptând ca băiatul să vină.

Făcu un semn scurt din cap că acceptă tot ce spuse-se fata. Şi merse şi el în camera lui , pentru a se schimba.
Nici nu îi luă mult să se schimbe , un maieu gri , o jachetă verde şi o pereche de bluzi şifonaţi plus şuzi preferaţi negri ce îi purta rar când simţea nevoie de noroc din partea Regelui Terorii.
Se împarfumă şi îşi puse o pereche de ochelarii pe cap , mergând la fată sperând că nimereşte uşa, ciocănind.

Peste puțin timp, se auzi o bătaie stridentă în ușă. Fără vreun motiv, se intimidă și se blocă în fața ușii. A rămas așa, privind în gol preț de câteva minute. Dar , apoi, a apăsat pe clanță, ieșind din cameră. Nu se aștepta ca băiatul să fie atât de aproape de ușă, fiindcă atunci când a deschis-o, trupurile lor făcură contact. A roșit puternic, înghițind în sec și rămăsese blocată complet. Voia să îl dea la o parte, fiindcă așa cine știe ce ar mai fi făcut.
-Scu..scuze..!

Corpurile lor erau foarte apropiate , pentru o secundă era la fel de blocat ca şi ea , pur şi simplu adăugă un zâmbet pueril şi se apropie de buzele ei , foarte lent , ocolindu-le apoi sărutând-o pe obraz.
Sunteţi gata domnişoară să mă însoţiţi la o plimbare nocturnă? murmură acesta pe un accent neobişnuit , vampiresc parcă şi străvechi , dar cu o tentă de glumă.

Acesta o sărută pe obraz, iar roșeața din obraji se intensifică, dispărând mai greu decât de obicei. Își atinse partea sărutată cu mâna și apoi auzi acea întrebare a băiatului. Avea un accent ciudat, dar amuzant, așa că a râs într-un mod discret.
-Da...! a spus sigură și își duse mâinile pe pieptul băiatului, îndepărtându-l ușor, pentru a începe să meargă către ieșirea din casă. Totodată, din instinct, îi apucă mâna pentru câteva clipe, însă mai apoi îi dădu drumul, roșind ușor și privind în altă parte.

După ce aceasta ieşii din cameră , îl apucă de mână , zâmbi intensiv în sinea sa , apoi când roşcata îi eliberă mâna... avusese acel elan şi o prinse el, strângând-o slab; fără ca să mai spună absolut nimic , decât să fie mai serios ca mai devreme şi să cheme un taxi ca să poate merge la club.