- Nu, vreau să mai ies cu tine, răspunse ea simplu, dar sincer, apoi afișă un zâmbet inocent. Stau la trei.
Liftul deja ajunsese, apoi cei doi intrară. Nu dură mult până să ajungă la acel etaj, unde stătea ea. Ciudat era, că la ușa ei, era apă și nu înțelegea de ce. Începuse să se sperie, sigur făcuse vreo prostie.
Deschise la foc automat ușa și când intră în apartament, văzu cum o grămadă de apă se întindea în fața ei, de parcă era Marea Neagră!
- Aoleu, sunt așa proastăăăă!
Își aduse aminte că uitase apa de la baie deschisă când plecase de acasă. Fugi acolo și o opri, dar degeaba, apartamentul era tot ud, inclusiv lucrurile de acolo, pereții... tot!