Mergea cu pași mărunți pe aleile pustii ale parcului. Fiind noapte nimeni nu era pe acolo. Totul în jurul ei era pustiu. Era îngândurată. Mergea cu privirea în jos ascultând muzică în căștile telefonului ei. Era muzica pe care ea o preferea, lentă astfel putând să își adune gândurile. Începuse încet, încet să fredoneze și ea melodia respectivă. Plimbările noaptea o calmau, și o lăsau să viseze dincolo de nori.